Fetelor aveți concurență și încă una bună, virtuală și deloc de neglijat. Jocul Love Plus a
dat o nouă perspectivă jocurilor. Este vorba despre un joc în care fiecare
utilizator își alege o prietenă, după preferințe ce țin de aspect fizic pentru
că trăsăturile de bază sunt prestabilite. Este o prietenă full
time(funcționează 24/24). Ce înseamnă asta?
Înseamnă că au nevoie de atenție, de ieșiri în oraș, de vacanțe(da puteți merge
cu ea în vacanță), se supără când nu-i se răspunde la mesaje, dacă întârzii la
întâlnire etc.
Cui se adresează
și cu ce scop? Din câte îmi amintesc scopul jocurilor era de a te distra, de a
intra într-o lume în care imposibilul era posibil. Să înțeleg că a devenit
împosibil pentru bărbați să aibă o relație, să-și dezvolte și să-și exprime
setimente pentru femei reale? Sau vorbim aici de un marketing destul de bun
care să inoculeze o nevoie aparentă? E ca și cum scutim bărbații de efortul de
cuceri o femeie pe care nu o pot controla la nivel psihic, de a sări peste diferite
lucruri care ii solicită fizic și psihic(e mai usor să apeși pe un buton și să
oferi o floare prietenei virtuale decât să depui efortul necesar de a o face în
viața reală. Pot crede jucătorii că pot dezvolta o realție intimă și unică cu
prietena sa virtuală? Categoric nu, mai sunt câteva mii care o fac, exact la fel,
e o intimitate-tehnică identică pentru câteva mii de utilizatori.
Tind să cred
în puterea marketingului acestui joc. De ce? Pentru că e unul mobil care poate
fi ușor purtat în societate, e ceva ce poți controla ușor, iar iluzia că-ti
controlezi prietena e una ce prinde. În prima lună de la lansare s-au
înregistrat peste 1500 de jucători de-a relațiile.
Până unde s-a ajuns? S-a ajuns
până la căsătoria dintre un jucător și prietena sa virtuală. Bineînțeles cei ce
au înțeles fenomenul au reacționat imediat. Astfel în Atami un oraș din Japonia
considerat a fi unul plin de romantism, jucătorii își aduc iubitele virtuale,
mai mult în hoteluri poti face „check in” împreună cu iubita virtuală și chiar
unii își pot lua camere duble. Putem spune că afaceriștii locali are ceea ce aș
numi feeling the love plus.Magazinele, restaurantele, cafenelele etc. și-au
modificat și oferta, meniurile speciale pentru împătimiții de Love plus, astfel
poți comanda „Love plus fish cake”.
Ce e interesant e că nu numai cei care sunt
singuri joacă un astfel de joc ci și persoane chiar căsătorite. Mă întreb dacă
aceștia din urmă caută să compenseze anumite lipsuri ale căsniciei reale. De
obicei cei ce joacă doresc să obțină o anumita performanță, nu degeaba cam
toate jocurile sunt structurate pe nivele de dificultate, și atunci ce fel de performanță
se urmărește în acest joc?
Analizând mai
profund, tind să cred că oamenii(bărbații) sunt ușor de satisfăcut și de mulțumit
de un companion virtual. Bărbații în acest proces al intimității, empatiei și
comunicării cu o mașinărie(virtuală) tind să fie feminizați. Acești bărbați îi
putem considera obiecte pentru că nu-și manifestă masculinitatea într-un mod
care poate fi recunoscut social. E o parodie a masculinității, în care se
demonstrează că poți satisface nevoile oricărui bărbat prin 3 stereotipuri
feminine.
Concluzia: genială
ideea de marketing, îmi place să cred că în spatele acestui joc e o femeie așa
că o putem considera „a win-win situation”.
sursa: the telegraph, the wall street journal